Incercam sa ajutam…

dar tot noi suntem vinovati.
Intr-o seara o amica imi spune ca trebuie sa se mute din locatia actuala. Imi spune ca ar avea termen undeva la inceputul lunii decembrie. Asta se intampla acum o saptamana. Eu ca un om dragut, ma rog am incercat sa fiu dragut, ii spun ca incerc s-o ajut sa-si rezolve problema. Nu-i promit nimic, doar ii spun ca voi incereca sa ma interesez si daca aflu ceva o anunt. De atunci n-am mai vorbit. Eu apelez la ceva cunostinte si am tot asteptat un raspuns. Trece saptamana si persoanele respective ma anunta ca nu s-a putut rezolva nimic.
Astazi ii comunic fetei ca nu am reusit sa rezolv nimic. Dupa ce-i spun astea, fata a inceput sa-mi zica tot felul de lucruri care m-au facut sa ma simt foarte aiurea, de parca eu sunt vinovat ca ea este in situatia prezenta. M-a acuzat c-am anuntat-o tarziu. Pai daca si eu acum am primit raspunsurile, ce era sa fac?
In fine…De ce sa ne suparam pe acele persoane care incearca sa ne ajute? A incerca nu e promisiune. Ce ar insemna sa ma supar pe unu si pe altul ca nu m-au putut ajuta cu toate c-au zis ca vor incerca?
Asta m-a facut sa iau o hotarare. Nu voi mai ajuta pe nimeni, decat daca tine strict de mine si am puterea sa controlez lucrurile.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *