Sorin

Gata Crăciunul pe 2009 şi mă sperie gândul că sărbătorile trec aşa de repede. Nici nu ştiu când a trecut 2009, dar chiar nu pot sa-mi dau seama când a trecut. Naşterea Domnului am sărbătorit-o în familie, în minunatul orăşel de pe malul Dunării. Am încercat să mă relaxez, să lenevesc, să recuperez orele nedormite de peste an, dar păcat că totul a durat doar 3 zile. (Eu aş face Crăciunul să ţină 15-20 de zile…)

Şi uite aşa azi am revenit în Bucureşti cu gândul să mă apuc de muncă, dar încă sufăr de lene cronică. Am foarte mult de lucru şi trebuie să mă organizez şi să mă mobilizez cât mai repede. Şi până mă organizez eu vine anul nou. Altă nebunie, altă bătaie de cap. Unde facem revelionul, cu cine întâmpinăm 2010, de ce, care când etc. Tot felul de întrebări, de gânduri şi alergătură, totul pentru o noapte. Ne agităm, ne enervăm, cheltuim banii, de parcă am fi coca cola cu 765 de bule şi facem spume la gură.

Privind puţin în urmă, îmi pare rău că sărbătorile de iarnă au devenit atât de comerciale şi colindatul a început să tindă spre o nouă formă a cerşetorismului. Unde este spiritul de sărbătoare? În mod normal, acesta trebuie să existe în noi şi să ducem tradiţia mai departe, dar mă uit în jur şi totul a devenit atât de banal. Probabil că spiritul Crăciunului se mai păstrează prin zonele rurale, prin părţile nordice ale României, pe la munte sau prin alte locuri neştiute de mine, dar peste tot se aşterne tendinţa asta de a transforma o tradiţie într-o formă comercială. Nici în Măcin nu mai este ce a fost, dar mi-a plăcut să-mi bag mâna la făcut cârnaţi, sarmale, toba şi alte porcării. Să împodobesc casa cu beculeţe, ghirlande, crenguţe de brad şi globuleţe şi să-l aştept pe Moş Crăciun.

Deci ce este de făcut?