Influenta parintilor


Citeam in seara aceasta la iLL.ro un articol foarte interesant legat de parinti, copii si influenta parintilor asupra copiilor. Pe aceeasi tema a scris si zoso si chiar isi exprima foarte bine gandurile.
Asa cum au spus si ei, parintii sunt cei care ne calauzesc pasii pana la un punct. Ei sunt cei care ne educa, sunt alaturi de noi la bine si la rau, ne dau sfaturi si ne calauzesc in viata. Totusi oare cat de mult sa-i lasam pe parintii sa intre in vietele noastre?
Eu am o relatie foarte buna cu parintii mei, dar soarta a facut sa plec de acasa imediat dupa majorat. Am plecat din casa parintilor la 300Km distanta pentru a face o facultate si a-mi face un viitor. Acest lucru a facut ca influenta lor asupra mea sa fie minima, dar datorita educatiei primite si a celor 7 ani de acasa am reusit sa ma descurc pana in prezent si sper sa ma descurc si de acum inainte.
Pot spune ca am parinti exemplari. Mi-au dat libertatea de a ma lovi de viata inca de la varsta frageda. Sa nu uitam de faptul ca eu am inceput sa lucrez de la 14 ani. Mereu mi-au dat libertatea de a alege si mereu au stiut sa-mi explice cand nu am ales bine, sau sa ma felicite cand am ales bine. Mereu m-au lasat sa aleg ce doresc sa fac cu viata mea si niciodata nu au comentat legat de persoana de langa mine. Am stiut sa le cer sfaturi cand am avut nevoie si mi-au cerut sfaturi cand a fost nevoie. M-au sprijinit si inca ma sprijina moral si sufleteste, dar mereu mi-au dat posiblitatea sa fiu eu cel care spune ultimul cuvant. Astia sunt parintii mei, asta e relatia mea cu ai mei.
Care este relatia voastra cu parintii? Cat de mult se implica parintii in viata voastra?

2 păreri la “Influenta parintilor

  1. edypaun

    hmmmmmm. parintii mei…. niciodata nu iam inteles dar nici ei pe mine. deci toate au fost bune ca sa zic asa.mau aruncat intr-un internat la 250 de kilometrii de casa, si ne vedeam doar in vacante. am terminat liceul, multumita vechiului regim mam angajat ,si a trebuit sa aleg. ori dau tot salariul in casa , ori plec. am ales normal(din punctul meu de vedere) a doua varianta.
    ne intelegem perfect.:) vorbim doar la telefon. eu locuiesc cu chirie intr-o garsoniera cu nevastamea si cu copilul(are deja 18 ani). ei au apartament cu 2 camere, casa la tara, si terenuri care in prezent valoreaza peste un milion de euro.
    eu fac eforturi mari sa il inteleg pe copilul meu. e adolescent si e greu dar… de cele mai multe ori il las sa faca ce vrea si daca greseste il ajut.

  2. Pingback: Domniţa şoim &Co. - Despre cancer ca moştenire şi influenţa părinţilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *