Jocul (guest post)

Post scris de Sebra.

Este luna femeilor pe blogul lui Sorin şi o invitaţie la guest post. Fără tematică, a spus proprietarul, mai bine era cu, am zis eu, la care el a completat că pot scrie despre femei. Aici m-a dus un pic gândul la talentul femeilor de a bate câmpii indiferent de temă, aşa că indicaţiile erau oricum de prisos.

Pe blogul cuiva care administrează un site despre laptopuri şi gadgeturile din IT, bineînţeles că voi scrie ceva tangenţial şi anume despre femei şi joaca lor pe calculator.

La început a fost Solitaire-ul, intrat în viaţa noastră o dată cu primul PC. Răutăcioşii susţin ca acest joc este şi în ziua de astăzi preferatul secretarelor sau femeilor deprimate, singure, grase şi urâte, lucru contrazis de statisticile care arată că cei mai mulţi jucători de solitaire sunt bărbaţii, probabil în speranţa obţinerii acelui foc de artificii şi a congratulations-ul aferent.

Din perioada offline (am şi uitat cum era fără internet!) îmi amintesc că jucam cu plăcere TIM (The Incredible Machine). Clar era un joc pentru femei din moment ce terminasem toate nivele şi trebuia doar să asamblezi roţi dinţate, motoare şi alte minuni din astea, astfel încât să faci un angrenaj să meargă. Deci la ăsta am excelat, pot să spun chiar că mai dădeam şi indicaţii unor colegi (asta după ce-i lăsam să se faca întâi de râs).

Când internetul începuse să fie mai accesibil, primul meu joc din online a fost bineînţeles Mirc-ul. Când m-a întrebat unul “asl pls”, m-am supărat tare, am crezut că m-a înjurat, dar m-a lămurit fi’mea ce vroia de fapt respectivul. I-am dat ignore şi lui şi mirc-ului. A urmat perioada jocurilor de mare angajament de la yahoo, alea de expiră într-o oră, şi enervată de limitarea de timp, am zis “stupid games” şi gata şi cu ele.

Îmi trecuse febra jocurilor pe calculator, când un nepot mi-a arătat Triburile. N-am jucat foarte mult, vreun an jumate şi câte 4 euro pe lună pentru a mă bucura de cont premium.Perioada Triburile, aşa cum este numită ea de membrii familiei, a fost o perioadă de mari încercări atât pentru cei apropiaţi (trezit noaptea pentru atacuri, asigurare de conexiune la internet oriunde aş fi fost; cunoscătorii ştiu!) cât şi pentru mine (am făcut foarte multe compromisuri din cauza jocului ăsta, o dată, de exemplu, m-au obligat să le fac colţunaşi!).

Fiind un joc de război, ajunsesem printre primii jucători în clasament, dovadă că suntem fiicele lui Ecaterina Teodoroiu şi nu a lui Traian, aşa cum insinuase cineva. Având prea multe sate şi o poziţie de invidiat, nu prea îndrăznea lumea să mă atace, de fapt ca să respect adevărul istoric, a încercat unul, m-am enervat şi l-am trimis la marginea hărţii. Jocul devenise plictisitor (prea multă armată de hrănit şi instruit), aşa că am încheiat şi cu jocul ăsta, contul lasându-l cadou camarazilor de arme.

Fiind creată o oarecare dependenţă de Triburile, în scop de vindecare m-am băgat pe jocuri de tip “escape”. Şi astea mi-au afectat cumva viaţa personală, ajunsesem să văd peste tot indicii (era şi greu de fapt să-mi dau seama că a intrat cineva încălţat până în fundul casei, după urmele lăsate pe parchet), ca urmare am fost sfătuită să-mi caut alt joc până nu-i terorizez pe toţi cu deducţiile mele. Acum mă joc de-a bloggereala. Deocamdată nu am reclamaţii.

Alte articole pe aceeasi tema

• Fatete feminine lasate in uitare (guest post)
• Riscati. Lasati sa vi se intample povesti! (guest post)
• Femeia! (guest post)