Postul următor este scris de Cristina Movileanu – artist project manager şi este o reacţie la postul acesta.

Un sfat pentru cei care scriu sub pseudonimul de “jurnalişti” la pseudo postul de radio Whisper: citiţi o carte despre jurnalism!
Cum este posibil, ca din moment ce pretindeţi că sunteţi un post de radio cu pretenţii de profesionalism, să publicaţi articole fără să verificaţi informaţia?
Din punct de vedere jurnalistic, în cazul în care persoana în cauză nu dă declaraţii (precizez că declaraţiile nu se oferă pe messenger, ci folosind adresa de mail şi având un format ce conţine un set de întrebări, prin fax, telefon etc), informaţiia trebuie verificată din cel puţin 3 surse şi apoi se poate publica. Se pare că toate acestea sunt străine pentru unii sau este din cauza crizei? Poate este scump să dai un telefon…

Este de înţeles faptul că, un post de radio cunoscut doar la ei pe scara blocului (folosind un limbaj accesibil celor ce se vor a fi jurnalişti aici) doreşte să iasă din anonimat. De aceea, cum “pun mâna” pe o ştire de ultimă oră, în opinia lor, o publică fără a sta pe gânduri. E o vorba veche din batrani care spune cam aşa: “graba strică treaba”…

Cineva le-a “şoşotit” (ca să fim în asentiment cu numele postului de radio) celor de la radio whisper, că trupa Insane s-a despărţit.
Într-adevar, trupa nu mai există, dar informaţia nu a fost oferită presei OFICIAL (cu menţiunea de a căuta în DEX ce semnificaţii are acest cuvânt, pentru cei ce se cred jurnalişti) de către Cristina Movileanu.
Radioul acesta este cumva un “blog” unde oricine vine şi îşi dă cu părerea despre orice?
Oricine se poate da drept oricine.. căci stimabilii redactori…(cu ghilimelele de rigoare) vor publica orice informaţie?

Oare care este publicul ţintă al acestui post? Cine acordă credibilitate unui articol scris ca de un copil de clasa I, care acum abia învaţă alfabetul, folosind o exprimare de grădiniţă?…Cred că am ţintit prea sus când am spus clasa I…Acolo deja elevii ştiu să folosească inclusiv semnele de ortografie…(adică . , ; ! etc..)
Probabil, dacă acel articol ar fi fost scris altfel decât în pauza de masă, între ciorbă şi felul 2, ar fi fost diferit. Dar, când ţi-e prea foame şi timpul te presează, iar fripturica îşi face cu ochiul, de ce să o laşi să se răcească? Mai bine scrii 2 rânduri de la cineva care se dă drept Cristina Movileanu şi “murmură” ceva despre o despărţire a unei trupe, ceva de un scandal, oo..scandal, sună bine nu? A, şi mai este vorba şi de tribunal, procese, dat în judecată…Hm, deja devine complicat, dar să nu ne interesăm cine şi de ce şi care e versiunea acuzaţilor şi acuzatorilor şi Cristina Movileanu…De ce să o sunăm şi să ne spună detalii şi ce s-a întamplat? Hai să lăsăm aşa, ne-a spus pe mess..Putem trece din nou să mâncăm, avem un articol..uraaaa!!
Cam aşa functionează motoraşul din cutia craniană a celor /celui…ce au/a scris articolul.

P.S.: Să reamintim că messengerul, deşi e o modalitate de comunicare relativ accesibilă oricui (ai nevoie de un calculator şi o conexiune la internet), nu are credibilitate.
În condiţiile în care oricine îşi poate face un id, se poate da drept cine doreşte, şi etc etc…Orice informaţie trebuie verificată înainte să fi publicată. Asta se numeşte profesionalism.

P.P.S.: Că tot se apropie Craciunul, poate Moşul vă face cadou o carte de semiotică, gramatică şi ceva despre ce jurnalism…;) Dacă nu…, poftă buna în continuare şi la cât mai multe articole scrie în pauza dintre felul 1 şi felul 2. Mă întreb, oare alea scrise ître felul 2 şi desert cum sună? Desertul este mult mai apetisant!

Alte articole pe aceeasi tema

• Ghid de citire al acestui blog
• Blog 2.0 sau ce?
• Cine influenţează blogosfera în .ro?