Astăzi am urmărit un scurt metraj, pe numele său “Faţa galbenă care râde“, şi mi s-a făcut dor de ai mei parinţi, cu atât mai mult cu cât mama e la 2000 km distanţă de mine şi tata la 300km. Mi-am adus aminte de primele momentele când am avut primul calculator în casă şi cum i-am învăţat să-l utilizeze, să deschidă un winamp, un film sau să lucreze în word. Acum 12 ani nu aveam internet, deci “faţa galbenă care râde” nu era pe desktop. În timp au învăţat mai multe şi sunt mândru de părinţii mei pentru că au fost “elevi” cuminţi. Acum ştiu să utilizeze un calculator!