Persoana iubită şi compromisurile

Îmi permit să „împrumut” leapşa citită la Roxana Radu, în care este vorba despre persoana iubită şi sacrificiile/compromisurile făcute sau nu.

Avem urmatoarele întrebări:
1. Care este cel mai mare sacrificiu care l-ai făcut pentru o persoana iubită? Ce a trebuit să suporţi?

Pornesc de la zicala că „dragostea e oarbă” şi spun că atunci când te îndrăgosteşti cu adevarat, restu` nu mai contează. Eşti dispus/ă să renunţi la tot şi la toate din dorinţa de a-ţi urma iubirea. În acele momente nu mai gândeşti raţional şi te laşi purtat/ă de valul fericirii, inima fiind cea care te călăuzeşte în viaţă. Pluteşti pe un norişor roz şi totul pare atât de colorat în jurul tău încât nu mai dai atenţie la cei din jur, nu mai asculţi de sfaturile celor apropiaţi (aprobi doar ceea ce-ţi este pe plac), nu mai percepi corect realitatea în care trăieşti. Eşti dispus să faci foarte multe compromisuri, să faci sacrificii fără să te gândeşti la consecinţe.

În România însă n-am mai întâlnit dragostea adevarată de multă vreme. Degeaba ne amăgim toţi gândul că iubirea pură există, degeaba visăm la Ilene Cosânzene şi Feţi Frumoşi când interesele şi scopurile în viaţă sunt cu totul altele.

Am discutat cu fete care-şi doreau atât de mult iubirea pură şi totuşi nu o acceptau, am discutat cu băieţi care căutau fete liniştite, să-i iubească, doreau acea relaţie de dragoste cum numai în basme găseşti, dar în realitate nici ei nu ştiau ce-şi doresc cu adevărat. Buddha îşi exprimă la începutul unui articol câteva idei cu privire la relaţii şi oameni. Nici eu nu-mi pot explica anumite fenomene.

Revenind la întrebare, o să încerc să raspund, dar nu cred că exista un sacrificiu mai mare şi altul mai mic. Până la urma sunt sacrificii fără de care nu aş fi putut duce o relaţie pe un drum normal. Raportat la ce am zis mai sus, pot spune că sacrificiile şi compromisurile făcute nu au contat şi chiar au meritat. Nu-mi pare rău de nimic din ce-am făcut până acum. Eu cred că relaţie fără compromisuri şi sacrificii nu există. În viaţă totul se plăteşte, aşa că pentru a te putea bucura de o relaţie fericită alături de persoana iubită, trebuie să faci şi astfel de lucruri.

Vama Veche-Epilogue

Ceva concret din partea mea: am făcut naveta Măcin-Bucureşti săptămânal sau la 2 săptămâni, am renunţat la anumite ieşiri cu prietenii sau petreceri doar ca să stau cu persoana iubită, am renunţat la viaţa mea libertină pentru fericirea noastră.

2. Ce sacrificiu ai fi dispus să faci pentru o persoană dragă?

Eu sunt dispus să fac multe sacrificii, dar totul pentru ceva în care cred şi merită cu adevarat. Când 2 persoane se iubesc foarte mult, împreună au puterea de a muta munţii, pot merge până în pânzele albe, până la capătul lumii. Au puterea să facă totul pentru fericirea lor.

În încheiere ţin să mai menţionez un lucru. Toţi trecem prin decepţii, despărţiri, iubiri distruse etc. După astfel de momente, avem tendinţa să spunem că nu vom mai face sacrificii, că nu se merită să faci compromisuri, fetele spun că bărbaţii sunt porci şi bărbaţii spun ca femeile sunt curve, materialiste etc.

Şi totuşi după un timp, fiecare îşi va relua viaţa amoroasă alături de o x persoană. Inevitabil te îndrăgosteşti şi uiţi de toate promisiunile făcute cu tine însuţi dupa alte despărţiri şi decepţii. Poate că începem o nouă relaţie cu mai multă experienţă şi ceva mai rezervaţi, dar cu timpul ajungem la „dragostea oarba”.

Credit foto:
1. http://felicitari.regele.ro
2. http://www.felicitariweb.com
3. http://www.felicitaricrestine.ro

6 păreri la “Persoana iubită şi compromisurile

  1. Carmen Corina

    De multe ori ne amăgim singuri că ştim ce vrem, când de fapt nu facem decât să întreţinem o iluzie. La modul declarativ putem spune că dorim o relaţie liniştită, dar inconştient putem chiar să ne dorim exact opusul. Şi până la urmă aceste porniri ies la suprafaţă. Cred că putem avea rezerve doar până ne îndrăgostim, în sensul că ne punem singuri piedici, dar apoi ne lăsăm purtaţi de valul sau de norişorul acela roz de care pomeneai. Eu una aş fi dispusă la orice fel de sacrificiu pentru cel iubit, asta şi pentru că felul meu de a iubi este unul mai obsesiv, recunosc, din pricini neştiute.

  2. Sorin Autor articol

    Corina sincer si eu iubesc poate uneori prea mult, in exces, dar asta e modul meu de a fi. Nu sunt gelos, nu vreau sa ingradesc libertatea nimanui, dar merg pana acolo incat renunt la mine pentru persoana iubita si relatia noastra…

  3. Musli

    Din pacate dragostea adevarata a juns sa dureze pana la 3 ani pe urma intervin nevoile, dorinta de depasire de a avea ceva mai bun, comparatiile etc. oti visam al relatii frumoase ca in basme dar ajungem sa cautam bani, interesul si frumusetea de parca ar dura toata viata! Pentru a iubi si a accepta sa fi iubit, tre sa te accepti pe tine insusi cu bune si rele si sa poti daruire implicare si lasand orgoliu la o parte ca nu isi are rostul intr-o relatie 🙂

  4. Aurica

    esti romantic, Sorine 🙂
    totusi am o observatie: daca unii nu stiu ce vor, nu inseamna ca nu exista dragoste in Romania. nehotarati sunt pe peste tot.

  5. jorjette

    Dacă e vorba de persoana iubită, nu cred că putem vorbi de sacrificiu.Atunci când iubeşti faci lucrurile din plăcere, când la faci pentru că vrea cel de lângă tine, sau el/ea îţi cere ceva în dezacord cu propria persoana- atunci nu mai este iubire.cel puţin aşa cred eu.

  6. adikady

    privind copacul inimii mele,din care au cazut aproape toate frunzele,aproape toate amintirile,constat ca a inflorit totusi o floare..din ea se vor forma noi fructe..floarea aceea esti tu…imi este teama de acel moment cand vei parasi aceste ramuri..cred…ca din acel moment,care sper sa nu vina niciodata,vor curge numai lacrimi…..nu iti pot povesti intamplarile din calatoria mea spre implinirea visului.,,pentru ca sunt tragice…te rog..accepta aceasta invitatie..da-mi o sansa si vino sa te intalnesti cu mine…lasa-ma sa te imbratisez ..lasa-ma sa stau langa tine macar o clipa…spune-mi ca ma iubesti doar pentru cateva secunde..pentru ca,daca voi ajunge sa ating zambetul tau,voi intelege cat de frumoaa este eternitatea..doresc sa fiu cuprins de eternitatea iubirii…insa..acest copac inconjurat numai de iubire,isi are radacinile intr-un sol al amintirile..radacinile sunt singurele care se lupta cu insectele subterane…radacinile sunt in cautare de lacrimi,pentru a putea creste…cand copacul este trist,el invoca spiritul furtunii pentru a-l ajuta…furtuna spala ranile provocate de lupta cu singuratatea…dupa ce a stetrs toate urmele singuratii,furtuna dispare…atunci are loc aparitia curcubeului..care zambeste multumit copacului pentru ca a avut puterea sa-si invinga propriile limite…dupa ce totul pare terminat se produce aparitia celui mai frumos fenomen..vorbesc de aparitia ta..de aparitia unei fiinte angelice….atunci cand apari,imi inconjori trupul obosit de atata lupta…atunci imi dau seama ca floarea care s-a nascut in acest copac al inimii mele este iubirea..fructele ei sunt momentele magice de neuitat…iar tu,esti armonia din jurul meu..esti mirosul ametitor al naturii…esti zambetul soarelui care-mi incalzeste trupul..tu esti vantul care imi cutreiera ramurile…iar eu,sunt cel mai fericit copac de pe acest pamant…..iubire…speranta….iubire… iubirea este suma tuturor zambetelor traite intr-o viata.ea este formata din doua jumatati care au trait mai mereu impreuna..iubirea este rezultatul produs in urma unor atingeri nevinovate dintre doua suflete..iubirea este raza de lumina care isi are originea in sufletul fiecarui trecator pe acest pamant..pentru ca aceasta planeta pe care locuim doar pentru o scurta callatorie din viata noastra.iubirea este chiar instinctul care ne indeamna catre comoara pe care o cautam.iubesc aceasta iubire care este in sufletul meu..iubesc chipul tau care-mi lumineaza drumul meu in viata..asta este viata mea..viata mea este portretul tau.ochii tai sunt cei mai pretiosi pentru mine.pentru tine as fi in stare sa fac orice nebunie..dar totusi,nu pot uita un lucru..sfarsitul este aproape..nu mai am multe zile de trait..te iubesc zi si noapte,dar am un cutit infipt in inima..stiu,ca peste cateva zile,va trebui sa-ti spun adio…te iubesc..sau te ador..sau poate mult mai mult..nu exista cuvinte pentru a descrie tot ce simt..viata mea este o victorie a iubiri.iubirea este suma tuturor zambetelor traite intr-o viata.ea este formata din doua jumatati care au trait mai mereu impreuna..iubirea este rezultatul produs in urma unor atingeri nevinovate dintre doua suflete..iubirea este raza de lumina care isi are originea in sufletul fiecarui trecator pe acest pamant..pentru ca aceasta planeta pe care locuim doar pentru o scurta callatorie din viata noastra.iubirea este chiar instinctul care ne indeamna catre comoara pe care o cautam.iubesc

    aceasta iubire care este in sufletul meu..iubesc chipul tau care-mi lumineaza drumul meu in viata..asta este viata mea..viata mea este portretul tau.ochii tai sunt cei mai pretiosi pentru mine.pentru tine as fi in stare sa fac orice nebunie..dar totusi,nu pot uita un lucru..sfarsitul este aproape..nu mai am multe zile de trait..te iubesc zi si noapte,dar am un cutit infipt in inima..stiu,ca peste cateva zile,va trebui sa-ti spun adio…te iubesc..sau te ador..sau poate mult mai mult..nu exista cuvinte pentru a descrie tot ce simt..viata mea este o victorie a iubiri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *