sala_calculatoare

Prima experienta cu PC-ul – sau cum calculatorul mi-a schimbat viaţa (concurs)

92 Flares Twitter 0 Facebook 73 Google+ 0 Pin It Share 0 LinkedIn 19 StumbleUpon 0 Email -- Filament.io 92 Flares ×

Sunt momente când mă apucă nostalgia vremurilor trecute şi încep să mă gândesc la momentele când am descoperit eu calculatorul. Cum “pe vremea mea” PC-ul se găsea doar în săli de internet şi cum primul contact cu tehnologia şi calculatorul mi-a schimbat viaţa. Pentru ca pe a mea sigur a schimbat-o.

Ştiţi că, în copilărie, cu toţii am avut şi avem momente în care visăm spre o meserie, să ajungem cineva sau să călcăm pe urmele idolilor noştri. Unii vor să ajungă fotbalişti ca Hagi, alţii piloţi de Formula 1 ca Michael Schumacher, mulţi sunt iubitori de navete spaţiale, chestii inginereşti sau îndrăgesc halatul alb de medic, dar mai sunt şi eu care visam să mă fac, ATENŢIE – căpitan de cursă lungă pe vapor. Nu, nu sunt fan Băsescu, iar pe vremea aceea nici nu ştiam de existenţa “marinelului” de la Cotroceni. Însă dorinţa asta mi-a fost trezită de cărţile cu vapoare pe care le citeam foarte atent şi analizam fiecare navă până la ultima piuliţă. Tatăl meu a lucrat în şantiere navale, deci se înţelege de unde aveam cărţile cu pricina! Plus că am o pasiune şi respect pentru haina militară.

sala_calculatoare

Ideea asta cu marinarul mi-a venit pe la 9 ani, momentul când învătătoarea ne-a întrebat ce vrem să fim când o să ajungem mari. Puşti fiind, fiecare a răspuns ce i-a trecut prin cap – de la “şomerist” la pilot de navetă spaţială. Cum la acea vreme nu exista tehnologie modernă în România, nu ştiam de calculatoare, iar telefonul mobil era doar o chestie de decor în filme, eu am ales ceva mai ciudat – să visez la a fi Căpitan de vapor. Da, de mic doream să conduc ceva.

Şi timpul trecea, iar visul meu era tot mai clar în minte. Chiar le povesteam părinţilor că aş vrea să urmez şcoala de marină, că vaporul va fi casa mea şi voi ajunge mare om cu care se vor mândri.

Până într-o zi când ceva s-a întâmplat. Eram undeva la cumpăna dintre 12 şi 13 ani, prin 1997, într-o zi însorită de vară şi alături de un prieten. Şi cum ne întorceam noi de la şcoală, tovarşul îmi propune să mergem să facem un joc pe calculatoare la sala de cursuri PC. Începuse să vorbească într-o limbă străină mie. Spunea ceva de mauşi, tastaturi, monitoare şi butoane, tancuri etc. Cum că RA95 este cel mai tare joc de strategie şi cum faci baze militare şi te baţi cu duşmanii. Deja eram într-o ceaţă totală, mă uitam cruciş şi mintea mea refuza să mai gândească. Şi am zis: “Hai, mă înveţi, te fac un joc şi mergem acasă!

Şi uite aşa m-am lăsat ispitit şi condus spre “viitor”. De cum am văzut calculatorul, m-am îndrăgostit pe loc. A fost atracţie la prima atingere. M-am aşezat în faţa unui monitor CRT monocrom de 13 inch şi la “manşa” unui 486 la 66 Mhz. RA95 (Red Alert) a fost primul joc practicat pe calculator şi prima experienţă cu noua tehnologie. Eram fascinat de cum puteam să controlez, prin intermediul unui mouse şi a unei tastaturi, nişte omuleţi şi tănculeţe care aveau misiunea de a distruge tabăra adversă (a tovarşului de joacă). Dar şi mai mare a fost frica când calculatorul s-a blocat şi mă gândeam că eram bun de plată. Apoi am aflat că butonul magic, numit “reset”, avea să mă salveze. Pe vremea mea, calculatoarele se mai şi blocau!

Jocul a durat cam o oră, în condiţiile în care doar baza se desfăcea în 10-15 secunde, iar restul unităţilor vă puteţi imagina cu ce “viteză” rulau. Şi de la un joc am ajuns la 3. Şi de la o simplă joacă am ajuns la a integra tehnologia şi calculatorul în viaţa mea. După acea zi specială, mi-am făcut abonament la sala de calculatoare şi am început naveta între casă-şcoală-sală-casă.

Ţin minte şi acum sala de calculatore din “Casa de Cultură” şi reţeau în serie de tip BNC şi cum am învăţat să resetez calculatorul la fiecare blocare. Era foarte amuzant momentul când resetam un calculator şi pica reţeaua, doar era în serie:). Apoi am învăţat să fur meseria de la instructorul şi primul meu profesor de informatică – domnul Vladimir Ivanov, care şi astăzi se ocupă de calculatoare (vânzări şi reparaţii) în Măcin. A fost omul care m-a învaţat bazele tehnologiei şi mereu îi voi fi recunoscător pentru că a stat la temelia viitorului meu.

Primul PC l-am primit de la o cunoştinţă, prin 1998, şi era cu scop didactic. Configuraţia era una bună pentru acele vremuri: monitor CRT monocrom de 14 inch, procesor Pentium 1 la 75MHz, 8 MB memorie RAM şi 1 MB video, placă sunet şi reţea, iar stocarea era făcută pe un hard disk de 100 MB. Aveam şi boxe de 0.5 waţi care se alimentau direct din placa de sunet prin jack. A venit cu Windows 3.1, dar am reuşit să instalez un Windows 95 care se mişca rezonabil şi ocupa 75MB. Suporta office, RA95 şi redarea fişierelor .mp3 într-un winamp 1. ceva:). Iar acum am un laptop cu licenţă de Windows 7, poate unul dintre cele mai bune şi mai stabile sisteme de operare.

intel_pentium

Şi în acea zi specială, dorinţa de a deveni căpitan de vapor murise, dar se născuse pasiunea pentru calculatoare, tehnologie, echipamente IT&C. Apoi au urmat multe ore de cursuri şi joacă pe calculator. Prin 1999 am descoperit şi internetul, iar mIRC-ul era sport naţional în acele vremuri.

Şi uite aşa, astăzi port în suflet pasiunea pentru tehnologie şi chiar fac ceea ce-mi place. Părinţii sunt mândri de mine, iar eu nu regret nimic. Dacă aş da timpul înapoi, aş alege tot calculatorul. Şi n-am să uit niciodată orele şi nopţile pierdute în sălile de internet. Primii bani i-am câştigat prin intermediul calculatorului, iar primul job a fost să mă ocup de o sală de internet.

Aş putea spune că am descoperit PC-ul cam pe la începuturile sale în România şi am crescut o dată cu evoluţia lui. Încă mai am revistele despre calculatoare, în care citeam ştirile despre tehnologiile viitorului şi cum un calculator P2 la 166MHz costa cât 4 salarii medii pe economie. Înainte de 2000, calculatoarele se găseau mai mult în sălile de internet şi mai puţin în casele oamenilor. Poate pentru că şi internetul nu era aşa răspândit ca astăzi. Iar jocul în reţea, nopţile albe şi atmosfera din astfel de centre, nu putea fi egalată acasă.

Aş putea spune că sălile de internet erau micro reţele sociale, iar mIRC-ul a stat la baza reţelelor sociale actuale. Dacă acum e la modă să cunoşti oameni pe twitter sau facebook, pe vremea mea mIRC-ul şi ASL PLS aduceau face to face foarte mulţi tineri. Aşa am cunoscut multe persoane. Cu unele dintre ele încă mai ţin legătura şi au cam trecut 10 ani de când le-am cunoscut.

Cum sunt într-o stare nostalgică, aş dori să aflu şi poveştile voastre. Şi împreună cu ASBIS Romania punem la bătaie monitorul testat WLED AOC E2243FW – un monitor ultra slim – doar 12.9 mm grosime, cu rezoluţie Full HD – pentru cel mai norocos cititor al meu. Uitaţi şi voi cum a evoluat tehnologia în aproximativ 14 ani. De la monitoare CRT la monitoare WLED slim.

Citiţi: Review AOC E2243FW

aoc-e2243fw

Avem şi un regulament simplu:
1. Concursul se adresează posesorilor de blog/site. Important este ca acesta sa aibă minim 3 luni vechime (iar acest lucru sa se poata demonstra prin intermediul arhivei). Cu alte cuvinte, primul post de pe blog/site trebuie sa fie mai vechi de 23 Februarie 2011.
2. Scrieti pe blog/site-ul vostru un post în care sa ne povestiţi despre cum aţi descoperit voi calculatorul şi cum aţi trăit prima experienţă la “bordul” unui PC sau laptop. Dar m-ar interesa să aflu şi care a fost impactul şi cum PC-ul v-a schimbat viziunea spre viitor. Vrem poveşti adevărate, frumos detaliate şi elaborate. Nu vă punem să scrieţi romane, dar nu validăm postări de 2 rânduri.
3. Ca să ştim când aţi scris şi ca să primiţi numărul de ordine, inseraţi la finalul postului şi link spre acest articol şi menţionaţi că participaţi la acest concurs care are ca premiu un monitor AOC E2243FW. Este bine să lăsaţi şi un comentariu la articolul acesta cu link-ul articolului vostru, asta pentru a evita neplăcerea cazului în care nu apare trackback-ul în timp util.

Vă recomandăm să comentaţi cu adrese de email valide sau să aveţi datele de contact pe site/blog pentru a putea lua legătura cu cel mai norocos dintre voi.

Aveţi timp să scrieţi povestea până marţi, 31 mai 2011 ora 23:59. Pe 1 iunie, fix de ziua copilului, vom extrage câştigătorul. La înscriere, fiecare comentariu sau trackback va primi un număr de ordine, iar pe baza lui va participa la extragerea efectuată pe www.random.org.

Câştigătorul va fi contactat, imediat după extragere, pe adresa de email sau datele de contact găsite pe site, va fi validat şi anunţat pe blog. Dacă în 3 zile de la extragere, câştigătorul nu răspune şi nu-şi revendică premiul, vom mai face o extragere. Şi tot aşa până când premiul va ajaunge la un câştigător.

Premiul va fi predat personal câştigătorului, daca acesta este din Bucureşti, sau va fi trimis prin curier rapid, dacă acesta este din provincie. Costurile de transport le suport eu.

Este frumos să nu uităm de unde am plecat şi nici de oamenii care ne-au fost alături. Cred că premiul merită efortul vostru de a ne povesti din trecut şi cum a intrat calculatorul în viaţa voastră.

P.S. Îmi rezerv dreptul a modifica actualul regulament sau de a stopa concursul în condiţii de forţă majoră, fără o notificare în prealabil!

52 thoughts on “Prima experienta cu PC-ul – sau cum calculatorul mi-a schimbat viaţa (concurs)

  1. Pingback: Primul calculator: o spaima in plus pentru mama | Rar, dar bine

  2. Pingback: Prima experienţă cu un PC - Needitat

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *