Primul party

Cine-şi mai aduce aminte de prima petrecere din viaţa sa? Mă refer la acele petreceri alături de prieteni, colegi, cunoscuţi şi necunoscuţi, departe de rude şi părinţi.

Prima petrecere din viaţa mea a fost pe la 13-14 ani. Coincidenţă sau nu, a fost şi primul revelion fără părinţi. Am fost 10 persoane strânse în garajul unui prieten, 4 băieţi şi 6 fete. E ceva ce nu se poate uita. O petrecere organizata de puştani pentru puştani, muzica, alcool, suc, mâncare, fete şi tot ce aveam nevoie să ne simţim bine.

Eu la costum, departe de ochii părinţilor, alături de prieteni, cu o bere în mânî şi nimic nu mai conta. În acea noapte am „vrăjit” o fată încât mă durea gura şi totul s-a terminat printr-un sărut (nu era primul). Cred că a fost şi prima data când m-am ameţit, asta dacă nu luăm în calcul faptul că m-am îmbătat acasa dintr-un gât de pălincă pe post de apă pe la 8 ani, dar asta nu se pune.

Pe vremea aceea nu prea erau calculatoarele la moda şi muzica o puneam la un casetofon vechi, fără CD-uri, doar cu casete. A fost o primă petrecere reuşita care s-a terminat pe la ora 4 dimineaţa când s-a întrerupt lumina, asta datorită zăpezii… Am ajuns acasă cam fleaşcă, drumul lung, troiene mari şi picioarele se cam împleticeau şi nu întelegeam de ce. Ce vremuri…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *