August 1st, 2009 
Sorin 
Citeam azi la Adrian Soare un articol, destul de sensibil şi discutabil, despre barbaţii care plâng. Vorba cantecului “Holograf – Şi băieţii plang“. Consider că nu este o ruşine când un bărbat plânge fiind copleşit de emoţii. E ruşinos să plângi şi să te plângi mereu, din orice, dar ca fiinte umane, si noi avem suflet. Sunt momente când simţim şi trăim emoţiile la intensitate maximă, uneori prea puternic şi ajungem să plângem.
Sunt persoane cu un caracter mai puternic şi persoane cu un caracter mai slab şi mămos. Fiecare ne manifestăm diferit, unii reuşind să se stăpânească în cazuri extreme, alţii nu. Nu e frumos să te plângi mereu, să plangi din orice, dar plângem cand se întâmplă ceva mult prea sensibil în viaţa noastră.
Am observat că şi cele mai rele şi dure persoane au suflet şi puncte slabe prin intermediul cărora pot fi îmblânzite. Toţi avem prieteni foarte apropiaţi, cu care discutăm problemele sensibile, bârfim şi analizăm situaţii, însă nu e de ajuns. Majoritatea fetelor au un prieten foarte bun, iar bărbaţii au o prietenă foarte bună Acest lucru se întâmplă pentru că prietenii noştri nu au puterea să ne înţeleagă mereu si avem nevoie de sfatul sau sprijinul sexului opus.
Eu sunt o fire mai sensibilă. Pun suflet în ceea ce fac, mă consum în diferite situaţii şi uneori mă exteriorizez prea mult (poate e un defect al meu, nu suntem perfecţi). Am prieteni cu care vorbesc aceste trăiri, dar uneori apelez la o prietenă foarte bună, care are puterea să mă inţeleagă. În natură şi în viaţă există un echilibru. Bărbat fără femeie şi femeie fără bărbat nu există, indiferent cât de cocoşi ne dăm.
Posted in 
Tags: 
Plânsul este considerat o eliberare, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei, însă bărbaţii de-a lungul timpului au fost “educaţi” să nu se manifeste, pentru că a plânge era considerat a fi o slăbiciune.
.
În plus, nu există oameni răi, ci oameni care manifestă comportamente greşite, deoarece sunt anumite cauze declanşatoare- deci ei în esenţă sunt “buni”…în termeni de răi şi buni…Cei care sunt duri…e vorba doar de mecanisme de apărare…măşti puse pentru a nu primi palme şi pumni de la cei din jur…Dacă avem mască considerăm că nu mai doare…dar doare dincolo de mască…
Să te exteriorizezi nu este un defect…devine în momentul în care îl priveşti ca atare.Noi singuri ne definim aşa zisele “defecte şi calităţi”…Noi suntem…restul sunt manifestări, comportamente, sentimente şi multe altele.
Cum ar fi dacă am spune în loc de sunt vesel- mă simt vesel?E vreo diferenţă?
Gata, am terminat
Articolul a fost postat pe Blogoree FTW.
Multumim!
http://ftw.ro/Personale/Si_baietii_plang
Vezi asta Sorin:
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-6021745-video-sasii-din-saschiz-intors-planga-putin-intimpla-oameni-buni-voi-ati-plecat.htm
Mie mi se imoaie picioarele cand un barbat plange, parca nu pot sa reactionez… Oricum e in firea omului de a plange si nu numai la imormantari;)… poate chiar si in fata iubitei ca nu e asa tragic
In viata am plans de cateva ori. Am plans cand cel mai bun prieten al meu a murit innecat la mare. Si am mai plans cand un alt prieten a fost ucis de doi indivizi in propria casa. torturat pentru 10 lei si cateva piese de calculator. In rest, mai plang in interior… si cam atat.