E prima zi de dupa week-end, cea mai grea zi a saptamanii. Urasc ziua de luni pentru ca ca tre sa ies din starea de letargie, sa imi pun masca de om preocupat si serios, sa-mi reiau activitatea si sa respect planurile, sa ma intolesc la costum (pfff.., ma strange, ma sugruma, ma enerveaza)- ca tre sa incep iar sa imi adun hartiile si planurile de unde le-am lasat imprastiate chiar de cu vineri seara. Nici marti si nici miercuri nu mai conteaza, de joi nu am mai auzit de mult, tot ce conteaza de fapt sunt luni si vineri si cum azi e luni, de-abia il astept pe vineri.

Alte articole pe aceeasi tema

• În adolescență…
• Ce facem cu superficialitatea şi generalizarea?
• Şi el are telefon